Da,stiu,sunt o lasa. Dar chiar nu mai are sens.. Si tot ce mi-am dorit a fost sa ma simt bine.
Nu stiu daca e valabil pentru toti oamenii, dar eu parca sunt disperata ca sa iasa toate bine. Parca nu pot respira linistita daca totul nu e la locul lui. Vreau sa fie totul asa de bine, si sa mearga totul ca pe struna, incat deja ma obsedeaza. Si ma obosesc lucrurile astea, sincer. Iar pe langa oboseala, vine si dezamagirea. Daca ceva nu a mers dupa cum eu am planuit, sau macar am incercat sa mearga asa, ma simt foarte dezamagita. Si chiar nu mai vreau sa stau ca fraiera (nu ca n'as fi) si sa plang (da,hai, radeti, ca ma smiorcai ca o fata - mda,chiar sunt fata,ce chestie trista) . De acum,voi accepta lucrurile asa cum sunt, si nu voi mai incerca sa le schimb. Imi voi schimba ridicolele idei cum ca totul trebuie sa mearga bine , si voi infrunta viata (ah, am o imagine cu mine imbracata in costum de lupta, cu pusca la brat, si cu un coif de spartan in cap :x) . Nu domne, nu o sa mai plang si n'o sa ma mai oftic cand ceva nu va merge conform planului.
Inaltz capul mandra, ridic pieptul si urlu: RENUNTZ!
Cine mi se alatura?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 comentarii:
ideea de perfectiune pe care o ai tu in capsor e o utopie! incearca sa iei lucrurile asa cum vin, sa le accepti asa cum sunt ele in realitate! ceea ce faci tu acum nu se numeste renuntare ci acceptarea realitatii! si e nevoie de multa maturitate pentru a face asta! bravo!
hmmm,you may be right..thank you :)
RENUNTZ !
tzipam aici, sunt alaturi de tine >:D<.
cine e flory?
=)))
asa maaaai
>:D<
traiasca celulita!
celulita e alaturi de noi, pana si la vremuri de hepatita =)) :>
=))))))))
hepatita,celulita, cat timp jucam remi si mancam,noi suntem fericite :X
sa renunti? niciodata! ce s-a intamplat cu acea cautare a adevarului absolut, a iubirii absolute, a perfectiunii pana in panzele albe? Pur si simplu nu se intampla in momentul in care vrei...dar sa renunti? nu fa asta...vei deveni "ei":)
Esti tinara,ai sa treci prin multe.Stiu ca la virsta asta e foarte greu.Uneori nu esti inteles,tu cauti raspunsuri care nu reusesti sa le gasesti,dar draga mea ,viata e o lupta.Si chiar daca eu nu mai cred in dragoste,tu iubeste.Ai sa fii dezamagita,insa nu abandona.Mergi mai departe.Viata e atit de frumoasa!Si nimeni nu-i perfect.
Cateodata si eu sunt in asemenea situatii cand pur si simplu nu mai pot...
Nu sunt in stare sa-ti dau un sfat pentru ca nu sunt eu ala atotstiutor, insa iti spun cum le abordez eu , si anume cu pieptul inainte.
hahahaha join the club! Si eu am zis o data asa si de atunci tot renunt ... pe masura ce consumi din timp iti dai seama ca viata e un ocean de intamplari nereusite, de evenimente stricate, de oameni ... imperfecti. Si da, am renuntat si eu, cu mult timp in urma. Si e totul ok de atunci, fara asteptari mari ... nu ai cum sa fii prea mult dezamagita. ;) Sunt si eu cu tine! TIP SI EU CAT MA TIN PLAMANII ... cu tot cu coif pe cap!
dacă renunţi, lasă-mi mie leptopu' şi nişte bani. că doar ce dreq mai faci cu ele pe lumea cealaltă, a laşelor renunţătoare. :)
perfectiunea nu exista pana la urma, trebuie sa recunoastem. este doar o stare a mintii, daca noi gasim ceva perfect, e clar ca alte persoane nu vor avea alta parere.
si in plus,n'are sens sa ne agitam sa cautam perfectiunea.
viata e perfecta cu tot cu imperfectiunile ei
:D
blogul tau suna bine
imi place sinceritatea si faptul ca nu te temi sa lasi niste idei tampite sa fie citite de toti
tine o tot asa
Trimiteți un comentariu